Traducător... sau autor
De multă vreme, traducătorul este pus în fața unei dileme importante: fie traducerea trebuie să respecte textul-sursă à la lettre, fără niciun fel de modificări în varianta tradusă, fie să își pună imaginația la lucru și să aducă textul mai aproape de înțelegerea cititorilor din cultura țintă. În plan teoretic, este dezbaterea propusă, încă din secolul al XIX-lea, de către Schleiermacher, care propunea doi termeni diammetral opuși: fie o „normalizare” a traducerii prin adaptarea textului la cerințele locale, pentru „a aduce textul mai aproape de cititor”, fie „externalizare” prin păstrarea elementului străin, sub formă de împrumut, pentru ca „cititorul să se apropie de text.” Mult mai aproape de noi, acum câteva decenii, Lawrence Venuti propunea și ei doi termeni cu rol similar: „domestication” - echivalent al normalizării - și „foreignization,” echivalent al externalizării propuse de Schleiermacher.
Cât de mult îl pot ajuta acești termeni pe traducător? Și, mai ales, cum contribuie stilul „personal” la această alegere?
În ultimul deceniu, externalizarea a devenit o obișnuință nu doar în traduceri, ci și în crearea unor așa-numite „jargoane profesionale” - cu alte cuvinte, în terminologia folosită de specialiștii în anumite domenii. Se disting aici domeniile economic, financiar și IT - în cazul cărora dezvoltarea unor concepte noi în mileniul trei a impus și o terminologie nouă, adoptată din limba engleză fără prea mare efort de „naturalizare.”
Așadar, dacă traducătorul este tânăr și limba pe care o vorbește firesc conține astfel de împrumuturi necizelate, poate fi considerat vinovat pentru oferta de traduceri proaste, dacă le folosește și în profesie?
Dar aceasta este doar o parte a discuției. Titlul acestei postări amintește de acel „Traduttore... tradittore” cunoscut de toți. Oricât ar încerca să fie fidel textului sursă, acest lucru este rareori posibil - și asta doar în cazul textelor specializate (specificații de produs, indicații medicale, ingrediente din componența unui medicament, expresii juridice tip etc.). În rest, ceea ce primează este exprimarea corectă gramatical (și cultural) în limba țintă. Cu alte cuvinte, dacă în limba sursă structura frazei (ordinea cuvintelor) nu corespunde cu regulile din limba țintă, aceasta din urmă este cea care primează. La fel se întâmplă și cu anumite structuri cu valoare culturală care nu se regăsesc tale-quale în cealaltă limbă (expresii specifice unei limbi, proverbe sau chiar concepte nominale).
Așadar, traducătorul este chemat să își folosească întreaga creativitate pentru a rezolva aceste probleme - ceea ce, evident, îl face să „trădeze” textul inițial, fără însă a afecta înțelegerea lui detaliată de către cititorii ce beneficiază de traducere.
Până unde poate merge, totuși, această creativitate? În Evul Mediu, atunci când traducerile erau realizate în mănăstiri și timpul nu era un factor care să primeze, textele originale treceau prin multe mâini și fiecare traducător anonim, în parte, înțelegea în felul său textul. Astăzi, instrumentele de traducere sunt standardizate, timpul necesar pentru realizarea unei traduceri este mult redus iar responsabilitatea traducătorului este tot mai mare.
Pe de altă parte, nu suntem toți la fel. Un traducător cu o structură mentală mai riguroasă va fi ideal pentru traduceri specializate, dar mai puțin pentru traduceri literare. În schimb, un traducător creativ va avea mai mult succes la traduceri literare, simțindu-se constrâns în cazul celor specializate.
Tânărul traducător are însă posibilități limitate de a alege. O poate face după ce profesionalismul său este recunoscut - deci, în timp. Cei care se dedică acestei profesii trebuie să accepte greutățile de început, pentru a putea decide mai târziu.
Cum intră în această ecuație noile programe de inteligență artificială, de tip ChatGPT? Deocamdată știm foarte puțin în acest sens. Din proprie experiență, pot spune că marile companii (care au de tradus mii de pagini în ritm alert) preferă tehnologia în defavoarea omului. În schimb, editurile consacrate (care, totuși, nu se ridică la același nivel al plății serviciilor de traducere) continuă să mizeze pe factorul uman. Răspunsul la această întrebare va veni, la un moment dat - și e important să fim pregătiți pentru el.
