Burnout și terapie

Nu, nu intenționez să încalc teritoriul psihologilor specializați. Dar aceste concepte au pătruns tot mai adânc în viața noastră, indiferent în ce domeniu lucrăm, așa că nici traducătorul nu e scutit de ele. Sau...

Pe toate canalele de comunicare se vorbește tot mai mult despre „Burnout” (desigur, căci „epuizarea” pur românească nu mai e la modă...). Traducătorul, asemenea altor profesioniști, tinde să se aglomereze, bucuros când are multe solicitări și ține cont, prea puțin, de nevoia de odihnă - a minții, ochilor și corpului, în general. Astfel, ajungem să lucrăm de dimineața și până târziu în noapte, mereu obsedați de fantoma depășirii datei limită („deadline”, desigur) la care trebuie predat fiecare proiect în parte. Adesea, în același timp.

Uneori, corpul nu simte oboseala decât atunci când, voit sau nu, ne oprim din această cursă nebună. Vrei o vacanță și, culmea, o petreci pe la medici, în loc să pleci undeva, la soare, să stai fără griji. Sau nu mai ai destulă forță nici pentru întâlnirile cu prietenii, iar mobilizarea pentru o ieșire în oraș e tot mai dificilă.

Unii ar putea spune că am uitat de „Mindfulness” - grija de sine („holistică”, desigur...) atât de necesară pentru o viață armonioasă și echilibrată. În urmă cu vreo șase-șapte ani, când am întâlnit pentru prima dată acest termen într-o carte de psihologie, se știau foarte puține detalii despre el. Între timp, eficiența românească a intrat în acțiune și există zeci de specialiști locali care, ăn schimbul unei taxe, oferă cursuri (virtuale sau cu participare directă) care să ne învețe... cum să avem grijă de noi, dar într-un stil care abundă în terminologie sofisticată, anglo-saxonă.

Această artă a atenției depline acordate propriei ființe în fiecare moment nu e chiar ușoară, mai ales în acest secol al vitezei în care și noi alergăm în speranța că nu vom pierde „trenul cel bun.” Și atunci, ce e de făcut?

Primul care vine în ajutor este psihologul. Urmează terapii îndelungi, la fel de sofisticate și costisitoare. Putem, totuși, să ne „tratăm” singuri?

Din proprie experiență, pot spune categoric că putem. În cazul meu, am apelat o singură dată la ajutor de specialitate, dar asta din cauza efectelor unei boli căreia încă nu îi găsisem (împreună cu medicii) soluția. Am cunoscut, atunci, o doamnă extraordinară, care mi-a spus exact ceea ce știam și eu: că îmi poate recomanda un psiholog curant, care să aibă discuții săptămânale cu mine, dar că de fapt nu am nevoie. Soluțiile sunt întotdeauna în noi, doar că ne lenevim și nu avem răbdare să le găsim singuri...

Pentru mine, cea mai bună terapie a fost, este și va fi muzica. Cu o preferință pentru muzica clasică, dar nu refuz nici rock, jazz sau pop. Muzica mă liniștește, mă ajută să îmi pun gândurile în ordine, îmi aduce odihna necesară atunci când oboseala amenință să preia controlul. Este fondul sonor firesc atunci când traduc și o bucurie conștientă pentru suflet atunci când mă relaxez.

Viața unui traducător nu e simplă. Spre deosebire de alte profesii, are o evoluție sinuoasă, cu plusuri și minusuri - de activitate, timp și bani. Uneori ne îndepărtează de cei dragi, mai ales când ești în preajma unei date limită. Dar cei care trebuie să găsească echilibrul necesar nu vin din afară, ci suntem chiar noi. Cu instrumentele pe care temperamentul, stilul și tradiția noastră culturală le oferă fiecăruia dintre noi.