Aniversări pentru traducători
Vacanța s-a sfârșit și, indiferent ce am făcut, fiecare, în timpul verii este momentul să ne întoarcem la lucru. Unii dintre noi și-au luat ceva de tradus în bagaje, ca să nu piardă timpul; alții au amânat orice termen limită, orice ofertă nouă ca să petreacă niște zile liniștite la malul mării sau la munte.
Dar, gata. E toamnă și septembrie vine întotdeauna cu noi provocări. Acum e momentul când încep să se anunțe conferințele din ultima parte a anului; se apropie termenele limită pentru trimiterea de articole la reviste de specialitate; și, în general, se simte un freamăt de nerăbdare pentru proiectele noi - reale sau doar dorite, deocamdată.
Sfârșitul lunii septembrie este, însă, și o perioadă a aniversărilor pentru traducători.
Mai întâi, 26 septembrie - când, în țările Uniunii Europene, se sărbătorește Ziua Internațională a limbilor. Este un moment care scoate în evidență nu doar importanța acestui element ce stă la baza oricărei culturi - limba comunității din care facem parte - ci și a traducătorilor - cei care au puterea și abilitățile de a informa și de a face să se înțeleagă oameni din culturi diferite.
A doua sărbătoare este legată chiar de ziua de azi, 30 septembrie - este Ziua Internațională a Traducerii și Traducătorilor.
Pentru că, până nu demult, cursurile universitare începeau, oficial, pe 1 octombrie (acum încep tot mai devreme, aducând iluzia unei vacanțe de iarnă mai lungi), la primul curs de Teoria și Practica Traducerii obișnuiam să le pun studenților mei o întrebare legată de semnificația acestei zile. Unii căutau repede pe Google și aflau răspunsul; alții așteptau să le dezvălui eu secretul. Dar, în general, era o surpriză plăcută să afle că meseria noastră nu e ignorată, ci are chiar o zi din calendar, doar a ei.
Este interesant că, atei sau credincioși deopotrivă, respectăm ziua Sfântului Ieronim (Hieronymus sau chiar Geronimo, pentru alte culturi), legând-o de profesia noastră. E firesc - el este primul traducător „oficial” al lumii antice, cel care a transpus în latină, pentru prima dată, cărțile sfinte (Biblia) în varianta cunoscută și astăzi drept Vulgata, baza pentru toate traducerile ulterioare în limbile europene.
Uniunea Europeană pune preț pe activitatea traducătorilor; în ultimii ani, competențele specifice necesare acestei activități au prins contur și au devenit tot mai complexe. Nu mai este suficientă cunoașterea unor limbi străine, altele decât cea maternă. Importante sunt și capacitatea de documentare (inclusiv cu ajutorul instrumentelor tehnologice), înțelegerea rolului pe care specificul cultural al unei comunități îl are în influențarea unei limbi - și, mai recent, modul în care traducătorii negociază aportul inteligenței artificiale în realizarea transferului de informație.
Luna septembrie se sfârșește azi. Dar nu și oferta Uniunii Europene pentru schimburile de experiență utile pentru traducători. Ca în fiecare an, între 8-10 noiembrie are loc, la Bruxelles, Translate Europe Forum (TEF) și, firesc, o parte importantă a ședințelor plenare și a grupurilor de lucru este dedicată tot inteligenței artificiale. În anul ce a trecut de la lansarea celebrului (deja) ChatGPT s-au scris mii de comentarii, pro sau contra, s-au căutat modalități de control, tradiția câtorva secole a fost dată peste cap, a apărut spaima anulării regulilor de copyright și chiar și Mafaldele de la Hollywood și-au văzut finanțele amenințate de eventuala înlocuire a cohortelor de actori, regizori, scenariști cu niște avataruri care să le preia munca pe bani mult mai puțini. Mă amuz, întrebându-mă dacă și alternativele virtuale ale unui Di Caprio sau Oprah vor continua să ne dea lecții despre cum să protejăm planeta...
Dar asta e o altă discuție. Traducătorii profesioniști nu își permit să facă grevă, deși câștigă mult mai puțin decât vedetele ecranului. Cu sau fără ajutor virtual, munca noastră va continua, se va adapta noilor reguli, va rămâne o necesitate în orice domeniu. Pentru că mintea omului nu poate, deocamdată, să fie nici măcar egalată, cu atât mai puțin întrecută în logică și rafinament. Sau... cine știe?
