Ce facem cu limba română?
În urmă cu câțiva ani, am creat acest blog pentru a vorbi despre domeniul traducerilor și problemele traducătorilor. Pe parcurs, mi-am dat seama că sunt foarte multe lucruri de spus - fie din punct de vedere teoretic, fie legat de practica traducerii în sine. Și, în tot acest timp, limba română a fost prezentă implicit și prea puțin explicit.
De fapt, sunt prea puține surse - virtuale sau în format fizic - care să insiste asupra importanței cunoașterii limbii materne (în cazul nostru, limba română) pentru realizarea unor traduceri de calitate. De cele mai multe ori, se pun în discuție - așa cum am făcut și eu - dificultățile limbii sursă, ce pot constitui un obstacol în actul traducerii. Se pornește de la ideea că e normal să cunoști bine propria ta limbă, înainte de a începe să traduci.
Oare chiar așa stau lucrurile?
Mulți dintre traducătorii în formare, deși foarte implicați și doritori de performanță, vin din liceu cu un bagaj limitat, care conține multă gramatică teoretică de rutină, memorată automat - și prea puțină logică în aplicarea practică a termenilor. Se adaugă și influența limbajului colocvial modern, cu multe variante de nișă devenite obișnuință, mulți termeni noi adoptați incorect, prescurtări și, în general, cu o indiferență naivă față de „nevoile” limbii materne. Efectele se văd imediat. Și, de multe ori, limbajul astfel masacrat câștigă teren în fața celui academic, în traducere.
Cu atât mai valoroasă este contribuția permanentă a Reprezentanței Comisiei Europene în România și a Departamentului de limba română din cadrul DGT-Bruxelles pentru evidențierea și dezbaterea constantă a problematicii limbii române în contextul multilingvistic și multicultural actual.
Cu o săptămână în urmă, la sediul Reprezentanței a avut loc Conferința anuală a departamentului menționat, cu titlul: Tendințe ale discursului în spațiul public românesc actual. Un adevărat eveniment, pentru că principalii vorbitori veneau din medii diferite, dar atât de legate de exprimarea ideilor prin limbă: Lari Georgescu, actor (UNATC) - deci un practicial al limbii în toate formele sale - și doamna Profesor Rodica Zafiu (Universitatea București) , un teoretician lingvist rafinat, ale cărei articole din Dilema Veche te pot pune pe gânduri, săptămână de săptămână.
Pe Lari Georgescu îl știam bine, și ca actor-vorbitor dar și ca actor-dansator, din memorabilele piese gândite de Gigi Căciuleanu la Teatrul Național. M-a impresionat cu discursul său coerent, bine legat, convingător, despre felul în care actorul trebuie să reprezinte și să slujească limba, în toate formele de artă pe care le susține sau le creează. Mi-a răspuns la o întrebare legată de modul în care actorul, în general, are capacitatea de a face trecerea de la rolul vorbit la exprimarea gestuală din dans - un mod alternativ de a exprima idei, pe care publicul le poate transforma în cuvinte.
Doamna Rodica Zafiu ne-a cucerit cu o prezentare foarte interesantă despre discursul politic actual - în limba română, desigur. Exemple diverse, convingătoare, amuzante sau triste, ne-au adus aminte că mulți dintre noi ignoră cu desăvârșire normele limbii, dar și regulile stricte ale contextului formal.
O zi câștigată, aș zice, mai ales prin dezbaterile care au urmat, inclusiv în cadrul unei mese rotunde pe tema comunicării și dezinformării. Public cald, de specialiști sau specialiști în formare (studenți). În general, dintre cei conștienți de rolul vorbirii corecte în spațiul comunicării de orice fel. Evident, la astfel de dezbateri nu participă decât rareori cei care chiar ar trebui să ciulească urechile - și, de fiecare dată, mă întristează că e tot mai greu să ajungi la ei.
Revenind la problema traducerilor, este, într-adevăr, important ca exprimarea academică să primeze, înainte de începerea oricărui proiect. Oricât de obișnuiți am fi, în viața de fiecare zi, să combinăm expresii colocviale sau câte un cuvânt la modă provenit din limba engleză în vorbire, în clipa în care deschidem un text sursă este absolut necesar să reflectăm la capacitatea propriului vocabular. Da, ne sunt de ajutor dicționarele online, mai nou ne bazăm, uneori, și pe Chat-GPT să facă treaba în locul nostru...dar asta nu face din noi niște profesioniști adevărați.
Cum se îmbogățește propriul nivel lingvistic? Citind, desigur - curiozitatea de a afla informații din orice domeniu ne ajută să descoperim termeni noi, sau să înțelegem sensurile ascunse ale celor pe care îi cunoaștem deja. Le povesteam studenților mei cum, ani la rând, înainte de a avea primul computer personal, citeam cu pasiune și urmăream emisiuni multidisciplinare la televizor - Tele-enciclopedia, de exemplu - cu un caiet și pixul în mână, gata să notez tot ce mi se părea interesant. Nu mi-am pus niciodată întrebarea „De ce?” pentru că nu exista un scop în sine - ci doar curiozitatea și pasiunea de a afla mai mult. Nu am renunțat la acest obicei nici azi - dar am înlocuit caietul cu laptopul, iar internetul îmi poate oferi, dacă doresc, explicații suplimentare despre ceea ce mă interesează - fie că e vorba de un termen mai complicat sau de un domeniu despre care vreau să aflu mai multe.
Nu e suficient să „înveți” limba - trebuie și să o pui în valoare. Iar rolul traducătorului este tocmai acesta - în folosul tuturor celor ce urmează să citească textul tradus, indiferent din ce domeniu provine acesta.
