Poveste cu doi Moși...

Decembrie a venit cu prima ninsoare adevărată, chiar după sărbătoarea lui Moș Nicolae. Suntem într-o perioadă ce miroase a sărbătoare și gândul fuge, pe de o parte, la realizările de peste an și, pe de alta, la speranțele pentru viitorul apropiat sau mai îndepărtat.

Pentru mine a fost un an în care partea bună a fost mai semnificativă decât micile necazuri. O recenzie și vreo două articole publicate (dar și unul pe care nu reușesc să-l termin, deși e o temă care îmi place - dar parcă mi-a secat inspirația...), o recenzie într-o revistă internațională și o carte de autor (ediția a doua) recent apărută. Traducerea unui roman de tineret (pe o temă dificilă) și o alta, minunată, despre Picturi Celebre. Cam atât în plan profesional.

În plan personal, câteva excursii pentru suflet, cu oameni dragi aproape - dar și una ratată, la Timișoara, cu regretul de a nu-mi fi reîntâlnit vechi prieteni și de a vedea superba expoziție Brâncuși. Da, am savurat sculpturile lui și la muzeul parizian, și la Tate, și la Kitchen Sink în Cambridge - dar era altceva să le văd grupate aici, în România. În schimb, nu am ratat expoziția Picasso de la București, iar acum mă pregătesc sufletește de expoziția Dali din decembrie. Vor fi exponate diferite de cele văzute la Castelul Cantacuzino din Bușteni, acum câțiva ani. Abia aștept!

Zilele acestea stau sub semnul celor doi Moși - și nu puteam să nu mă gândesc la schimbările petrecute cu ei, de-a lungul vieții mele. În copilărie, Moș Nicolae venea (fără vreo conotație religioasă) cu portocale și banane verzi (învelite apoi în ziar, ca să se coacă lent și să ajungă mai mult timp) - pentru care părinții stăteau la cozi ore întregi. Dar bucuria era deplină - chiar dacă, în geam, pe lângă fructe și bomboane mai apărea și o nuielușă, semn al necumințeniei (sic!)

Celălalt Moș se numea Gerilă (un fel de Frosty) și venea cu cadouri - din cele pe care le căutam prin toate colțurile dulapurilor, când părinții nu erau acasă, doar ca să văd dacă lista mea era, măcar parțial, satisfăcută. De la șosete la patine, totul era bine ascuns... dar tot mai descopeream câte ceva. Chiar și așa, bucuria pachetelor de sub pom era aceeași.

E interesant că, pe aici, cei doi Moși au rămas doi - în timp ce prin occident s-au contopit într-unul singurr, Santa Claus, cel care poartă numele primului și are semnificația celui de-al doilea. Mai greu de tradus, dar la fel de plăcut de savurat...

Ei bine, ce face traducătorul în perioada asta?

Uneori își ia o scurtă vacanță - dorită și necesară, ca în cazul meu (deși nu rezist prea mult, nerăbdarea pentru un nou proiect primează mereu!), sau inerentă, în alte cazuri, pentru că și clienții se pregătesc de sărbători și, în afară de niște urgențe, ofertele sunt puține și rare. Așa că, vrând, nevrând, aștepți eventuale sume încă neîncasate și, între timp, bagi mâna adânc în pușculiță. Pentru că nu poți întâmpina Crăciunul fără un outfit complet nou, cu accesorii cu tot, mai ales că te așteaptă un șir întreg de evenimente și invitații la spectacole... Eu așa am făcut - și nu îmi pare rău.

Așadar, suntem între cei doi Santa - sau oricum s-ar putea spune, date fiind diferențele culturale inerente. Chiar și colindele sunt diferite - și, da, era o vreme când cântam pe scenă ambele variante.

Acum stau doar în sală și mă bucur de spectacolul creat de alții...

Merry Christmas!