Traduceri... sportive

Trăim într-o perioadă în care evenimentele internaționale de orice fel ne sunt prezentate în direct și adesea este nevoie de traducerea lor, pe înțelesul telespectatorilor. Sunt domenii - economic, medical, chiar și politic - care, din fericire, beneficiază de colaboratori traducători specializați, care oferă informații corecte, exprimate într-o limbă română fără cusur.

„Cenușăreasa” traducerilor rămâne, însă, zona transmisiunilor sportive. Majoritatea comentatorilor au cunoștințe aproximative de engleză sau franceză și, confruntați cu situații în care trebuie să redea, în direct, declarații ale unor sportivi sau antrenori, se bâlbâie, traduc o frază din trei sau chiar inventează lucruri pe care autorul declarațiilor nu le-a spus niciodată.

Să fie oare doar ignoranță? Indiferență? Desconsiderare față de publicul țintă, sau față de ceea ce se spune în acest domeniu, considerat un fel de „popular entertainment”? (joc de cuvinte intenționat, se va vedea la finalul acestei postări)

Un traducător specializat ar respinge toate aceste variante. Orice text sau discurs merită o traducere corectă, indiferent dacă e vorba despre un domeniu serios sau doar distractiv. Traducătorul știe că de calitatea traducerilor făcute depinde nivelul său de profesionalism și opinia clienților față de el. Jurnalistul, în schimb, consideră că traducerea este doar un adaos nedorit la munca sa „principală” - aceea de informare cu privire la desfășurarea unui eveniment sportiv.

Lipsa traducătorilor profesioniști la canalele de televiziune românești este vizibilă adesea. Au fost cazuri în care șefii unui canal au trimis în Franța jurnaliști care abia dacă reușeau să scoată câteva cuvinte în engleză - și nimic în franceză. Îmi amintesc de o tânără, trimisă acum câțiva ani să prezinte Târgul de Carte de la Paris și care s-a „scăpat” pe post, după ce câțiva francezi au refuzat să-i răspundă: „ăștia nu știu engleză...”

Nu vreau să comentez felul în care sunt „aleși” cei care urmează să meargă la Paris, Barcelona, Berlin sau Roma - dar o regulă minimă de bun simț spune că trebuie să știi limba celor pe care îi vizitezi., dacă reprezinți o instituție a țării tale, fie ea și o televiziune. Ideea că „toți trebuie să știe engleza” este un snobism dâmbovițean de care ar trebui să scăpăm cât mai repede.

Închei cu o glumă pe care tocmai am auzit-o pe Eurosport, spusă, la ultima etapă din Turul Italiei la ciclism, de unul dintre comentatorii englezi - și ratată complet de comentatorii români, care au recunoscut că nu au înțeles nimic.

Comentatorul englez: „The riders will end this stage at the Colosseum - and they will probably say: ARE YOU ENTERTAINED? Well, I myself will surely be entertained!”

Aluzia la celebrul film „Gladiatorul” s-a pierdut în neant - și într-o bâlbăială pur românească...