Socializare academică

Am promis că voi scrie câte ceva despre conferința de la Timișoara, pentru care am pregătit o prezentare.

Conferința PCTS reprezintă deja o tradiție. E organizată la Universitatea Politehnica Timișoara, de către Departamentul de Comunicare și Limbi Străine. O echipă entuziastă, condusă de Prof.dr.habil. Daniel Dejica, ne răsfață o dată la fiecare doi ani, cu o organizare ireproșabilă, dar mai ales cu prietenie și solicitudine.

La ultimele cinci ediții (inclusiv cea online, de acum doi ani) am participat și eu. La ediția din 2017 am fost chiar keynote speaker - și am legat prietenii durabile cu echipa de aici. Anul acesta am pregătit o prezentare PPT despre noile provocări (tehnologice) pentru traducători, din perspectiva riscurilor pe care le reprezintă.

O temă dragă mie - managementul de risc în traducere - care a constituit și subiectul unei monografii publicate de mine în 2015, avea o justificare în acest moment, când tot mai multe programe de Inteligență Artificială (AI) se dovedesc utile în multe domenii și, deocamdată mai timid, și în cel al traducerilor.

Pentru prezentare am testat câteva chatbot-uri recent dezvoltate - evident, în primul rând, celebrul ChatGPT care face obiectul multor dezbateri, sau chiar interdicții în unele țări europene (Franța).

Am scurtat puțin prezentarea, căci eram mulți înscriși și timpul scurt, cu secțiuni și workshop-uri variate și interesante. Dar chiar și așa, scopul de a trezi interesul celor prezenți a fost atins, la fel și anunțul meu cu privire la faptul că lucrez, acum, la un sequel (a doua ediție, completată) pentru cartea din 2015 (a cărei copertă se află pe prima pagină a acestui blog).

Să revin la titlul postării de acum. Da, orice conferință implică și un grad înalt de socializare, iar cea academică are farmecul ei pentru noi, cei care participăm la ea. Schimbul de idei nu înseamnă doar convenții elitiste - se spun și glume, la cafea, se discută aprins ultimele știri internaționale, sau, în cazuri fericite ca acesta, se organizează și excursii pentru relaxare și team-building.

Excursia de acum a avut drept punct final Castelul Corvinilor, de la Hunedoara. Anul trecut am ajuns aici și m-am oprit în parcare, încercând să evit urcușul pe trepte și metereze. Acum mi-am învins temerile și am urcat pe metereze. Ploaia s-a oprit pe tot parcursul vizitei noastre, așa că a fost o jumătate de zi minunată - chiar dacă la plecarea noastră a reînceput cu forță.

Concluzii?

Participarea la conferințe înseamnă (și) oboseală, da - drumul cu avionul, cazare, alergătură între secțiuni.... Dar valoarea pozitivă este mult mai mare. Pentru mine, înseamnă încărcarea „bateriilor” pentru o vreme, bucuria revederii unor colegi dragi și, mai ales, implicarea directă, creativă, în cercetare - la care nu renunț, chiar dacă la activitatea didactică am renunțat.

Mi-ar fi greu să mă opresc - am mai încercat să nu fac nimic o perioadă, dar după doar câteva zile creierul cere să fie folosit. Îmi vin idei care se cer dezvoltate, discutate, scrise. E felul meu de a răsplăti natura pentru ceea ce mi-a dat...