O etapă nouă, oportunități noi

Un nou an. Era și timpul să reiau postările de pe blog, pauza (nedorită) a fost prea lungă.

Acest an înseamnă o nouă etapă în viața mea: am încheiat activitatea universitară cu succes și mă voi dedica, exclusiv, traducerilor freelance - desigur, voi continua și să particip la conferințe din domeniul meu preferat.

Nu doar eu am trecut într-o etapă nouă, ci și tehnologia de susținere a activităților umane, inclusiv a celor de traducere. Microsoft a inventat mult-discutatul Chat GPT: un instrument foarte util, dacă îl folosești înțelept.

Ce înseamnă ChatGPT? Un program care oferă răspunsuri (perfectibile) la aproape orice întrebare, din orice domeniu. Plus traducere de text - doar că aici riscurile unei redări perfect robotice, dar lipsite de finețea minții umane sunt mari.

L-am folosit? Doar de probă. I-am pus o întrebare care nu are nicio legătură cu specializările mele: „De ce vedem cerul albastru și nu verde?” Am vrut să fie o întrebare neutră, iar răspunsul a venit în două-trei secunde, cu o explicație ușor de înțeles pentru un nespecialist, dar bazată pe teorii din fizică, despre undele din spectru care circulă prin atosferă și percepția lor de către ochiul uman.

Fapt este că am înțeles răspunsul, chiar dacă nu îl pot folosi - și nici nu am vrut asta.

Știu însă că, deja, profesorii sunt îngrijorați, la unison, de posibilitatea ca eseurile (atât de prețuite în învățământul de peste tot, ca temă de lucru sau bază pentru licențe și disertații) să poată fi concepute de către un robot - nicidecum de elevi sau studenți. Și atunci - ce se notează? Unde este limita dintre aceste răspunsuri din partea unui program și conceptul de plagiat? Cum se poate dovedi că nu omul, ci mașina a creat un text?

Tehnologia oferă soluții - nu și soluții la întrebările pe care și le pun, ulterior, oamenii. La fel cum, într-un laborator, oameni de știință pasionați de experimente dezvoltă virușuri - dar nu au habar cum vor fi acestea folosite împotriva speciei umane. Pentru evoluția științei este extraordinar; etic vorbind, este un dezastru.

Una dintre cărțile mele - despre care am scris aici acum ceva vreme - are drept subiect riscurile cu care se confruntă traducătorii și variantele de management al acestora. Pornind de la acest subiect vast - despre care m-a pasionat să scriu - pregătesc un articol pe care îl voi prezenta curând, în luna martie, la Conferința PCTS 13 de la Timișoara. Prezentarea mea va arăta - sper - felul în care trebuie să înțelegem azi vechile tipuri de riscuri, dar mai ales cum trebuie abordate noile riscuri - între care acest ChatGPT ocupă primul loc.

Este, în continuare, nevoie de traduceri - atât specializate pe diferite domenii de activitate, cât și pentru scrierile umaniste - literatură, în primul rând. Informațiile științifice și culturale trebuie să circule, căci cunoașterea este rațiunea de a fi a ființei umane. Bucuria de a descoperi gândurile și părerile unor oameni aflați la mii de kilometri distanță este unică.

Sunt aproape sigură că ChatGPT va avea succes. Între altele, pentru că noile generații trăiesc în și prin tehnologie, iar profesioniștii obișnuiți să contribuie cu talentul personal la citirea și înțelegerea unui text tradus sunt tot mai vârstnici - și tot mai puțini. La fel și clienții care solicită traduceri - și care se vor mulțumi, în bună măsură, să obțină, rapid și fără costuri majore, informația dorită.

Da, traducătorii umani de înalt nivel costă mult. Deja o primă etapă a avut loc - iar verificarea textelor (proof-reading) procesate de Neural Machine Translation este mai ieftină, clătinând din temelii așteptările traducătorului pentru confortul propriu. Anii următori vor arăta dacă rolul omului este, într-adevăr, în pericol, sau dacă omul și mașina vor găsi o cale de colaborare pentru binele ambelor părți.