Ce alegem, ce lăsăm deoparte...

Sunt acasă, testez primele pagini ale unei traduceri noi. Pe Mezzo, la aniversarea de 25 de ani, Bărbierul din Sevilla cu o distribuție remarcabilă: Pappano, Joyce di Donato, Juan Flores. Primesc un mesaj de la o prietenă mai vârstnică, mare iubitoare de muzică: nu se compară cu Magda Ianculescu, Valentin Teodorian, Nicolae Herlea...

Zâmbesc.

Tot azi - ce zi ciudată! - un coleg de pe grupul nostru de liceeni făcea, într-un mesaj, apologia lui Gheorghiu-Dej (?!?!) și a sărit ca ars când i-am amintit că respectivul e cel vinovat de inventarea conceptului de „reeducare” a intelectualității românești din anii 1950-60, în sinistra închisoare de la Pitești...

Și asta e o alegere.

De fapt, e o tendință cvasi-generală, în plasa căreia cad mulți, conform căreia „era mai bun ceea ce a fost” prin comparație cu „acum”. Poate că e mai simplu să te retragi în trecutul „sigur” și să vrei să-l suprapui prezentului, chiar printr-un fals de percepție, ca pe o viață alternativă, dacă prezentul e neclar și te temi de viitor.

Și uite-așa, încep să mă gândesc la alegerile (profesionale, de data asta) pe care le facem. Poate că la un moment dat voi vorbi și despre muzică, pentru că ea mi-a însoțit viața de când m-am născut și sunt de părere că urechea muzicală perfectă („moștenire” de la mama muzician) a făcut diferența în ușurința cu care am învățat limbi străine, cu tot cu accentul și pronunția lor firească de care se tem mulți. Da, între lingvistică și muzică e o legătură profundă, căreia mă abandonez cu plăcere de fiecare dată.

Traducătorul are de făcut multe alegeri. Între ceva nou sau o retraducere (care presupune și consultarea unor traduceri anterioare); între un text greu, ce reprezintă o provocare și ceva ușor ce se rezolvă rapid; între clienții serioși și stabili și clienții cu oferte prea bune ca să fie adevărate și care sfârșesc, iremediabil, prin a te păcăli la un moment dat; și, nu în ultimul rând, între acceptarea sau respingerea unui proiect ce intră în conflict cu normele tale etice.

Sau, de ce nu, între traducerea desfășurată într-un mediu stabil, familiar (acasă, în fața calculatorului) și interpretarea de conferință, care poate însemna drumuri, tensiune, diversitate de opinii care trebuie înțelese corect pentru a fi redate exact în limba țintă.

De ce anume depind alegerile noastre?

Mi s-a întâmplat, uneori, să cred că, de fapt, textul ne alege pe noi și nu invers. Primesc oferte diverse, iar unele nu se concretizează până la urmă, deși mi-aș dori, în timp ce altele apar pe neașteptate și se lipesc de mine până când accept provocarea.

Totuși, trăim un timp în care alegerile noastre ar putea fi limitate de realitatea din jur. Pandemia a redus drastic numărul agențiilor de traducere la nivel internațional - acei Language Services Providers pe care ne bazam cu toții, crezând că așa va fi mereu. Apoi, explozia înaltei tehnologii, despre care a mai vorbit. Și clienții noștri fac alegeri - care să le reducă la minimum pierderile și să ofere o șansă de câștig. E o luptă continuă - care nu se duce doar între oameni ci se decide în funcție de alte două variabile: timpul și banii.

People - Time - Money. Variabilele ce reprezintă și surse de risc pentru traducători. Asta le spuneam studenților mei. Tehnologia digitală s-a lipit firesc, găsindu-și locul lângă ele.

Dreptul de a alege este inalienabil. Dar e o diferență între cei care traduc din plăcere, ca o completare de suflet la o profesie pe care o iubesc la fel de mult și cei care depind de traducere pentru un trai zilnic decent.

Să reflectăm, deci, cu sinceritate, la alegerile noastre.