Am revenit!

Scriu acum în noul Wix, pe care am reușit să-l actualizez, la doar câteva zile înainte să-l pierd - dacă rămâneam la cel vechi și nu aplicam noile tehnologii.

De la începutul acestui semestru au trecut două luni. Cursuri online. Varianta de la distanță e spectaculoasă - cu excepția faptului că nu-i pot convinge pe studenți să se arate din spatele pozelor de profil.

Aveam totul pregătit, încă din vară: cursurile în format PowerPoint, exersasem diferite comenzi din Microsoft Teams. Dar tot aveam emoții pentru felul în care urma să predau de fapt. După un an de pauză medicală, nu a fost deloc ușor să revin la ritmul obișnuit.

Îmi place să cred că mai am multe de dezvăluit studenților. Sistemul online este o provocare intelectuală - nu din cauza tehnicii (care îmi place dintotdeauna) ci pentru a găsi acele informații care le pot fi utile studenților în carieră, într-un format atractiv și incitant.

M-am întrebat adesea de ce noi, profesorii, ne ascundem în spatele teoriei și dăm prea puțină atenție informațiilor practice, de care studenții au cea mai mare nevoie. Da, contează structura gramaticală a unei fraze traduse; da, contextul este esențial pentru înțelegerea unui text-sursă. Da, e extraordinar să știe care sunt metodele și procedeele de traducere pe care le pot folosi pentru a realiza cea mai bună variantă posibilă. Dar...

Ne gândim prea puțin la ceea ce vor face zi de zi, din clipa în care vor termina cursurile de licență și master. La cât de greu este să găsești primii clienți, sau să-ți impui cerințele de plată. La testele pe care trebuie să le dai de fiecare dată când îți oferi colaborarea pentru un proiect nou. La zilele în care muncești prea mult, până înveți să spui NU - și la cele în care aștepți degeaba să te sune cineva pentru o traducere.

Așa că m-am decis să vorbesc cu ei despre asta. Despre riscurile meseriei - și nu mă refer aici la cursul de Risk Management. Le-am dat exemple, sugestii, sfaturi din experiența mea.

A fost un succes. Mi-au plăcut întrebările lor punctuale, dovadă că, mai mult ca altădată, fuseseră foarte atenți la fiecare cuvânt.

Fără riscul de a cădea pradă rutinei.

Și uite așa, pas cu pas, săptămână după săptămână, ne apropiem de vacanță și finalul de semestru.

O vacanță ciudată.

Departe de prieteni, departe de munte.

Cu întâlniri și urări pe MT sau Zoom.

Cum va ajunge la noi, de data asta, Moș Crăciun?