AI pentru interpretul de conferință

De-a lungul timpului m-am referit mai rar la interpretarea de conferință - și atunci în termeni generali. Am fost interpret de conferință - până prin 2005 - și știu cât de greu este să-ți coordonezi mintea, ochiul și vocea cât mai profesionist. Recunosc, mi-a plăcut - dar nu ca activitate de fiecare zi. Sunt, poate, prea comodă pentru asta.

Și totuși, problematica interpretării m-a preocupat mereu, chiar și din punct de vedere teoretic - chiar m-am implicat în niște proiecte europene în care am predat noțiuni de interpretare, cu o componentă practică. Și, spre deosebire de traducere, unde am îmbinat teoria cu practica aproape zilnic, în cazul interprtetării am preferat rolul de teoretician.

Cum spuneam, poate că sunt prea comodă.

Dezvoltarea explozivă a tehnologiei care asistă activitățile de transfer de informație lingvistică - mai ales odată cu modificarea drastică a relațiilor umane în pandemie - m-a interesat în mod deosebit. Și dacă astăzi vorbim pe larg despre Inteligența Artificială aplicată (și) în traducere, în cazul interpretării de conferință programele și modelele sunt abia la început.

În ultimii doi ani am urmărit cu interes webinarele organizate de AIIC (Asociația internațională a interpreților de conferință). O parte dintre ele se găsescpe net, la adresa: https://aiic.org/site/uk-ie/AI-interpreting. La ce concluzii am ajuns?

Deocamdată este imposibilă replicarea perfectă a interpretării de conferință realizate de om, prin intermediul tehnologiei. Cu alte cuvinte, nu s-a ajuns, deocamdată, la crearea unui program perfect care să redea, auditiv, informațiile transmise în limba sursă de către un vorbitor. Da, avem Siri, Alexa, Cortina sau altele asemenea, adaptate pentru a răspunde unor solicitări, interactiv, dar pentru interpretare nu s-a găsit (repet, deocamdată) o soluție viabilă.

După părerea mea, una dintre probleme rămâne bariera lingvistică (language barrier). Vorbirea în flux normal include tonalități diferite (care pot influența sensul), punctuație redusă la minimum, onomatopee, dresul vocii, scurte opriri pentru organizarea mentală a ideilor sau chiar mici glume (cu o componentă culturală puternică) pentru menținerea atenției celor din public. Redarea tuturor acestor variabile de către un robot ar fi, practic, imposibilă. Orice program digital segmentează informația în structuri coerente, după cum a fost „învățat” de către specialiști.

Cu alte cuvinte, în momentul de față nu există un sistem de vorbire/traducere autonomă (așa-numitul autonomous speech translation). Dar, de câțiva ani încoace, există sisteme complexe de subtitrare în timp real (live subtitling) de succes. Sistemul implică traducerea de discurs (speech translation) prin transferul informației vorbite în text, pe care un interpret conectat la program o transformă în subtitrare.

Poza de mai sus e făcută de mine, la un webinar dedicat tocmai subtitrării în timp real, prin intermediul interpretului de conferință, desfășurat la Conferința PCTS11 de la Timișoara, cu câțiva ani în urmă.

A fost interesant, da, însă nu pot să nu mă gândesc că, pentru publicul obișnuit, apar câteva dificultăți. În primul rând, e necesară o coordonare perfectă a percepției vizuale (care nu se referă doar la vorbitor, ci la întregul mediu de conferință, cu participanți și interferențe sonore specifice) cu un al doilea efort vizual (cel de citire a subtitrărilor), în timp ce auzul este implicat în percepția discursului propriu-zis.

În ce mă privește, cred că găsirea unei soluții tehnologice (cu ajutorul inteligenței artificiale) pentru transmiterea informației din discursul-sursă prin mijloace audio mai are de așteptat. Dacă, pentru traducător, tehnologia a găsit deja o multitudine de soluții (deși imperfecte), interpretul de conferință cu greu poate fi înlocuit - și doar în detrimentul calității informației transmise.