Remote Learning - viitorul începe azi

Ca orice umanist cu profesie dublă - profesor și traducător - sunt, și eu, pusă în fața acestei provocări: predarea la distanță ca mod de lucru de fiecare zi.

Pentru traducător nu este o problemă. Traducătorul lucra și până acum „de acasă”, fiind obișnuit cu folosirea instrumentelor virtuale (CAT tools) și a bazelor de date virtuale. Mai greu a fost pentru interpreții de conferință - dar, așa cum am văzut exemplul instituțiilor UE, s-a găsit o rezolvare și în acest caz, prin adaptarea modulelor „din cabină” pentru lucrul de la distanță.

Profesorul, însă, a fost pus brusc în fața acestei realități. Obișnuiți cu predarea convențională și, mai ales în mediul pre-universitar, cu manuale stadard neschimbate de ani buni, mulți și-au strigat neputința sau chiar revolta. Cum adică, să predai din fața computerului, fără să simți aproape răsuflarea elevilor și să-ți poți demonstra controlul absolut, de mic terorist educațional? Apoi, mai este și tehnica asta... ce nevoie mai are de ea un profesor „cu vechime” care a respins chiar și aplicațiile mai sofisticate de pe telefonul mobil???

Viitorul a venit (pentru unii) prea devreme.

E simplu să spui „nu știu” sau „nu știu cum”. Să aștepți, ca întotdeauna, indicații de la minister. Să decidă alții pentru tine. Mii de profesori au fentat învățământul la distanță pe durata pandemiei - sub diferite pretexte. Lasă că ne descurcăm noi, când se va reveni la normal - și-au spus mulți, convinși că se va reveni „la normal”... Dar care este normalul lumii de azi?

Tehnologia nu stă pe loc. Nici lumea. Un astfel de sistem era de așteptat - iar pandemia nu a făcut decât să grăbească intrarea lui în viața noastră de fiecare zi.

Cei care așteaptă mereu indicații vor pierde lupta curând. Pentru ceilalți, internetul este plin de tutoriale care explică, pas cu pas, modul de lucru cu oricare dintre programele pentru predare / învățare la distanță.

Dar copiii? Elevii și studenții din generațiile acestui mileniu se adaptează mult mai ușor și rapid la noile tehnologii, în ciuda tânguielilor adulților care îi înconjoară. Dar e nevoie să le insuflăm ÎNCREDERE, nu teamă. Să nu transferăm spre ei fricile adulților și teama de schimbare a acestora.

Pentru că această schimbare, ca oricare alta de până acum, din istorie, este ireversibilă. Internetul există pentru a susține comunicarea și este șansa noastră, a tuturor, că a fost inventat înainte de pandemie. Cu cât vom înțelege mai repede această realitate, cu atât ne vom putea adapta mai repede la ea.