Neutralitatea traducătorului - adevăr sau mit?

Este luna august - de obicei, o lună de concedii și relaxare. Acum, după câteva luni de restricții și prea puțină muncă, pare oarecum ridicol să vrei concediu. Și totuși... lumea se înghesuie la mare, la munte, peste tot, în piețe, Centrul Vechi bucureștean, oriunde e cât de cât loc pentru aglomerația dementă pe care medicii ne roagă, inutil, să o evităm.

Eu am rămas în București și lucrez de zor la notele de curs în variantă online, pentru toamnă. Încă nu se știe cum vor fi cursurile - face-to-face sau online - și cred că, ținând cont de evoluția bolii, cel puțin în București, nu prea văd cum se va putea reveni la „tradiție”, așa cum visează mulți...

De fapt, după părerea mea, cei care strigă sus și tare că vor „la clasă” sunt acei profesori care sunt obsedați de CONTROL. Să aibă totul „în mână”. Să nu miște nimeni. Să bată cu pumnul în masă așa cum, probabil, nu o pot face nicăieri în altă parte.

Așadar muncesc cu spor și îmi pun imaginația la încercare. În casă e plăcut, răcoare, iar căldura sufocantă de afară nu mă prea atrage. Pisi se învârte pe lângă mine dar știe că, dacă sunt la calculator, trebuie să mă lase (temporar) în pace.

Deocamdată nu traduc nimic - și chiar îmi e dor. Dar va fi destul timp în toamnă - oferte să fie. Dar am avut parte de o bucurie neașteptată. A apărut (în sfârșit, după mai bine de doi ani!) cartea lui Paul Mason tradusă de mine. O vedeți în poză - iar dacă vreți să o cumpărați, linkul este: https://www.litera.ro/postcapitalismul-un-ghid-pentru-viitorul-nostru

Și așa ajungem la tema de astăzi. Este traducătorul neutru în atitudine, indiferent de opiniile expuse de autorul pe care îl traduce?

Îmi place să cred că această carte este dovada unui răspuns afirmativ din partea mea.

Paul Mason este jurnalist britanic - și Laburist prin excelență. Vorbește despre Marx ca despre o rudă dragă, dar este bine documentat și aduce argumente corecte prin prisma ideologiei în care crede. Mai crede și că e timpul să spunem „Good bye” capitalismului și să punem în loc ceva mai aproape de egalitarismul visat de socialiști.

Desigur, nu sunt de acord. „Masele” sunt utile (nu neapărat și bune) atunci când programezi o revoluție. Dar în viața de fiecare zi, cel care are importanță este individul - cel care creează și oferă societății rezultatul inspirației sale. Masele nu sunt un terci luat la comun - ele sunt formate din indivizi diferiți, cu idealuri și speranțe diferite.

Singurul lucru care trebuie să fie egal pentru toți este ȘANSA. În rest, avem aspirații diferite și moduri diferite - pașnice sau violente - de a le aduce la îndeplinire.

Și totuși, mi-a plăcut să traduc această carte. Am învățat multe, istoric și ideologic. Nu poți combate ceva fără să fii profund documentat în respectivul domeniu. Așa că o trec la realizări pozitive. Și, desigur, o provocare cu mine însămi, pe care am dus-o la bun sfârșit.