Riscuri... riscuri...

Unul dintre cursurile pe care le predau studenților de la Master se numeste RISK MANAGEMENT IN TRANSLATION. Sunt primul profesor care a propus un astfel de curs, acum vreo zece ani și, pentru a fi mai clar pentru toată lumea, am scris și o monografie pe această temă - tot prima și ea. Culmea, prin România a trecut aproape neobservată - în schimb am primit solicitări din Olanda, Germania sau Statele Unite, de la instituții sau persoane foarte interesate de subiect - și care au folosit cartea mea ca referință bibliografică pentru diferite articole publicate în reviste internaționale.

Conceptul managementului de risc nu este nou; el este esențial în economie sau finanțe - dar ideea că s-ar putea adapta pentru activitățile de traducere sau interpretare i-a surprins pe mulți, la început. Acum, în această perioadă tulbure, mă gândesc din nou la riscurile cu care ne confruntăm - noi, traducătorii...

La urma-urmelor, fiecare contract comportă un risc minim, legat de oricare dintre factorii care participă la bunul mers al lucrurilor. Există riscuri personale (de exemplu, îmbolnăvirea traducătorului, care are ca efect încălcarea datei limită la care trebuie predată traducerea; sau - în cazul interpreților - teama de a vorbi în public...) sau generale, legate de contracte prost făcute, lipsa resurselor necesare pentru o traducere dintr-un domeniu mai dificil, sau aparatura defectă - la firmă sau acasă.

Cert este că, dacă ne uităm cu atenție la diferitele clasificări ale riscurilor potențiale - despre care am să vorbesc mai pe larg, fie acum, fie într-o altă postare - ne place să credem că „nouă nu ni se poate întâmpla”, dar că e bine să știm ce este de făcut.

Și totuși...

Situația de acum este un bun exemplu. Când vorbeam despre riscul unor calamități naturale mă gândeam la orice, numai la pandemie nu. Pandemia a încetinit dramatic activitățile de traducere și a dus la modificări majore în activitatea de interpretare. Între alte instituții internaționale, ONU a anunțat că în această perioadă folosește ceea ce se numește REMOTE INTERPRETING - adică interpretare de la distanță. Cabina de traducere nu asigură cerințele de siguranță și distanțare. Iar interpreții au fost trimiși acasă, pentru a-și continua munca de acolo. Desigur, cu cheltuieli proprii de asigurare a aparaturii (măcar parțiale) și o reducere masivă a costurilor pentru instituție.

Așa cum am mai spus recent, pentru traducători lucrurile stau și mai rău. Editurile și-au limitat publicările, deci și numărul traducătorilor folosiți pentru cartea internațională a scăzut. Diferite instituții, locale sau internaționale, preferă tot mai mult să folosească metode tehnice de traducere - așa numita MACHINE TRANSLATION - folosind contribuția umană doar pentru corectura finală, adică PROOFREADING. Desigur, tot cu reduceri de costuri în defavoarea traducătorului profesionist...

M-am confruntat vreodată cu riscuri, în toată cariera mea de traducător? Categoric - iar propria mea experiență a fost, de fapt, baza pentru curs și pentru carte. Iată câteva exemple:

Nimeni nu scapă de „păcăleli” (SCAMMING), MĂCAR O DATĂ ÎN VIAȚĂ. Mie mi s-a întâmplat cu un client cu care lucrasem de mai multe ori cu rezultate foarte bune - serios și eficient. Până într-o zi, când m-a rugat să-i traduc câteva articole pentru un viitor website. Și - ați ghicit - după ce i-am trimis traducerea (vreo 50 de pagini în total) a dispărut cu desăvârșire, cu tot cu site...

Aparatura poate să-ți facă și ea probleme. Acum câțiva ani primisem avansul pentru o traducere de carte și îmi făceam planuri pentru o vacanță internațională. Tradusesem deja cam o treime din cartea care avea vreo 200 de pagini și lumea părea foarte roz... când laptopul meu s-a stricat iremediabil. Nu am mai putut recupera nimic - cu excepția unei mici părți din traducerea deja făcută, pe care, întâmplător, o salvasem pe un stick. Rezultatul? Vacanța s-a anulat iar banii i-am folosit pentru a-mi cumpăra un laptop nou - și am refăcut și partea de traducere pe care nu o salvasem...

Timpul este cel mai mare dușman al traducătorilor. E bine să lucrezi de acasă - dar niciodată nu știi ce se poate întâmpla. Musafiri din provincie, care îți schimbă brusc programul; o încărcare mai mare la locul de muncă (facultate, în cazul meu) care îți reduce drastic timpul alocat traducerii; clienți care dau faliment și renunță unilateral la contract...

Așa am ajuns la concluzia că orice risc din munca de traducere / interpretare este legat, invariabil, de trei factori fundamentali: timpul, oamenii (adică oricare dintre cei implicați în lanțul traducerii) și banii. Indiferent de situația cu care ne confruntăm, cel puțin unul, dacă nu chiar doi sau toți trei acești termeni apar clar ca surse de risc.

Și atunci - ce e de făcut? Nu putem să lucrăm simțind mereu sabia lui Damocles (sau drobul de sare) deasupra capului. Cunoașterea riscurilor nu înseamnă să ne și temem de ele - ci doar să reflectăm, preventiv, la posibilitatea de a le face față.