TRADUCĂTORUL ÎN VREMEA PANDEMIEI

A trecut ceva timp de când nu am mai scris nimic aici. Aproape trei ani, în care am predat, am publicat două cărți și vreo 5 articole, mi-am pregătit dosarul de Profesor, am suferit o operație dificilă (reușită) și am tradus încă două cărți la Litera.

Și, când totul părea să continue pe aceleași coordonate, a apărut noul inamic: COVID-19. Un inamic nevăzut, gata să răstoarne complet stilul nostru de viață (al tuturor locuitorilor planetei Pământ!) și să ne facă să ne gândim mai atent la ceea ce este cu adevărat important în viața fiecăruia dintre noi.

Sunt un om normal.

Gândesc, iubesc, citesc cu pasiune, scriu din convingere, cercetez din plăcere, îmi pun întrebări filosofice și existențiale și îmi place să descopăr ceva nou mereu.

Acum stau în apartamentul meu și încerc să creez ceva. Și nu reușesc deloc.

E a doua oară în doar șase luni când îmi pun întrebări majore, serioase, cu claritatea apei de izvor din paharul de pe birou.

Ce se întâmplă cu noi?

Sunt profesor și traducător. Ce va fi mâine cu aceste două profesii înlănțuite, pe care le iubesc?

De profesori va fi mereu nevoie. Adaptați la vremurile tulburi, încercând să ofere speranță studenților aflați la început de drum și folosind tehnologia la nivel înalt.

Dar traducătorul? Ce vom mai traduce mâine?

Cum vom mai interacționa mâine? Cum va fi comunicarea între noi?