Altruism și traducere

Este prima zi a noului an 2016. De obicei, în preajma sărbătorilor, ni se reamintește pe toate căile că e bine să fim mai buni. Să ne gândim la ceilalți, mai mult decât la noi. Să dăruim, fără a aștepta ceva în schimb.

Cu vreo lună în urmă am primit o ofertă pentru traducerea unei cărți de etică. Un noroc – putea fi ceva tehnic, sau vreo cărticică despre „cum să...” În esență, este voba despre altruism à l’américaine. Unul donează bani, altul – un rinichi, câțiva alții înființează o organizație caritabilă... Ideea multora este că trebuie să alegi un loc de muncă foarte bine plătit, pentru a dona mai mult.

Terminologia nu e grea deloc, traducerea merge strună, dar mintea nu poate funcționa mecanic și se înfierbântă, întorcând problema pe toate părțile. Se vorbește acolo despre cum poți pune deoparte, în scopul unor donații, măcar 10% din venituri, dacă nu chiar mai mult și mă gândesc la mine și la cum arată ultimele zile înainte de salariu. Într-adevăr, traducătorul din România nu o duce prea bine și a pune deoparte o sumă cât de mică rămâne, deocamdată, o iluzie frumoasă.

Cât despre „alegere” – ce să mai vorbim?

Și totuși se poate. Oameni cu resurse chiar mai mici reușesc să adune, în jurul lor, alți oameni cu suflet și dorința de a ajuta, indiferent de motive. Pe un canal de televiziune românesc văd trei exemple de oameni simpli, care știu să dăruiască și să ajute, în ciuda mijloacelor materiale foarte modeste. Deci se poate. Discret, dar eficient.

Și atunci, de ce nu există (sau nu știu eu să existe) traducători care să facă la fel? Sau sportivi? Cu câteva zile în urmă m-a uimit scandalul iscat de un (fost) mare gimnast, revoltat că guvernul „le dă doar altora mai mulți bani” – de ce nu și lui??? Culmea este că acest demers absurd a adunat imediat destui simpatizanți, printre sportivi, jurnaliști sau oameni politici în căutare de reclamă. Chiar ne-am obișnuit doar să luăm, să cerem, să vrem fără să dăm nimic înapoi?

Sunt destui cei pentru care a fi traducător este doar o „meserie”, un mod alternativ de a mai face rost de ceva bani. Venind din domenii diverse, fiecare cu frustrările lui, adulmecă texte și le servesc rapid, mecanic, în competiție cu timpul și făcând mental calculele adecvate. Își oferă serviciile cu exces de solicitudine, își frâng spatele la orice dorință a clientului, doar-doar se zărește un bonus la capătul tunelului.

Traducătorul și interpretul nu sunt simpli „meseriași” – chiar dacă pot fi și așa. Cei care se dedică tălmăcirii textului sau a cuvântului rostit răspund unei chemări profunde, unei pasiuni care merge dincolo de calculul rece. Nu răsplata materială este cea mai importantă, deși, pe undeva, contează și ea – ci satisfacția personală a lucrului bine făcut. Este și acesta un dar pentru ceilalți.

Să dăruim, așadar, cât mai multe traduceri bune ale unor opere de valoare, în beneficiul celor care chiar doresc să descopere lumea, în toată frumusețea și complexitatea ei.