TRADUCERE SAU „TRANSCREAŢIE”?

Dezvoltarea spectaculoasă a domeniilor care au astăzi nevoie de traducere a dus, între altele, şi la diversificarea terminologiei din acest domeniu. Nu mai vorbim de competenţă – ci de competenţe; găsirea termenului potrivit în limba ţintă poate urma un procedeu de echivalare formală ori funcţională, „naturală”, „dinamică” sau chiar „direcţională” în funcţie de abordarea specifică a unuia sau a altuia dintre teoreticieni.

Un concept care prinde din ce în ce mai mult contur în ultimii ani, tinzând chiar să înlocuiască tradiţionalul „traducere” în anumite domenii, este cel de transcreaţie – o invenţie lingvistică anglo-saxonă menită să ne îndrepte atenţia dinspre simplul transfer de informaţie şi mesaj (conform definiţiei clasice a traducerii) către spaţiul mai amplu al adaptării culturale şi al înţelegerii holistice a informaţiei din textul-sursă.

Transcreaţia readuce în discuţie dreptul la exprimare creativă al traducătorului, dincolo de norme, tipare şi convenţii standardizante. Ea este, de asemenea, strâns legată de domeniile cele mai actuale de utilizare a traducerii, în marketing, promovare („advertising”) şi în încercarea de câştigare a unor pieţe noi de către companiile ce apelează tot mai mult la formele mediatice virtuale pentru a se dezvolta. Aşa cum explică Matthew Stibbe pe blogul său, scopul traducerii este acela de a „rezona” cu publicul ţintă, prin intermediul re-creării complete a unui anumit concept într-o altă limbă decât aceea în care a fost inventat.

Diferenţe între cei doi termeni, desigur, există. Traducerea înseamnă redarea exactă a mesajului iniţial, în timp ce transcreaţia adaptează, sau chiar modifică acest mesaj pentru a trezi interesul cititorului sau al utilizatorului potenţial. Pe de altă parte, traducerea limitează creativitatea celui care o realizează, pentru a se evita „trădarea” textului original, în vreme ce, în cazul transcreaţiei, traducătorul are libertate deplină în a-şi demonstra talentul de autor alternativ. Traducerea se adresează, în principal, minţii umane chemate să înţeleagă şi să aplice o informaţie; transcreaţia se adresează în egală măsură simţurilor, intenţia sa declarată fiind aceea de a convinge, de a trezi dorinţe şi interes pentru cumpărarea unui anumit produs.

Da, e cale lungă de la primele traduceri ale textelor biblice până la expansiunea formelor multidimensionale de comunicare prin traducere, exploatate tot mai mult în lumea modernă. Dar şi nevoile şi pretenţiile noastre, ale primilor beneficiari, s-au schimbat radical. Transcreaţia însăşi se află, încă, la început. Cât de mult se va extinde implicarea traducătorilor în acest spaţiu foarte primitor? Rămâne de văzut. În bună măsură, acest lucru depinde şi de disponibilitatea fiecărui traducător de a schimba constant cadrul de lucru, instrumentele necesare şi stilul de lucru, dar şi de a lăsa la o parte siguranţa lucrului în tipare convenţionale pentru a pune în valoare propria creativitate.

În spaţiul oferit de transcreaţie, traducătorul-executant trebuie să facă loc traducătorului-autor. Oricât ar părea de ciudat, aici traducerea are şansa de a redeveni, dintr-un simplu vehicul de transmitere a ideilor, o artă a cuvântului modelat cu grijă, în care elementele de stil, imaginea şi reprezentările grafice redobândesc valoarea pierdută în traducerea specializată.

#transcreaţie #creativitate #adaptareculturală