PROFESIA DE TRADUCĂTOR – O PROBLEMĂ DE GEN?

Pentru că acum câteva zile s-a sărbătorit Ziua Internaţională a Drepturilor Femeii (urmare a deciziei din 1977 a Organizaţiei Naţiunilor Unite, care, probabil, a profitat de existenţa acestei sărbători în multe ţări, dar mai ales în cele din fostul „lagăr socialist”) m-am gândit că ar fi interesant să vorbesc puţin despre faptul că, în zilele noastre, majoritatea traducătorilor continuă să fie de ordin feminin.

Este o realitate. Chiar dacă ştiu chiar eu destui traducători bărbaţi cu o pregătire remarcabilă – voi da câteva exemple ceva mai încolo – majoritatea celor care aleg această profesie sunt femei. Ca şi cum vorba cu „rămasul la cratiţă” s-ar fi prelungit, cumva, şi în spaţiul profesioniştilor, printr-un transfer în zona cuvintelor. Asta îmi aminteşte de primii mei ani de muncă, atunci când, proaspăt absolvent de filologie, începeam munca de traducător într-un birou în care toţi ceilalţi colegi erau bărbaţi. Şi, de câte ori aveau prilejul, ei îmi aminteau că vin de la „facultatea de bune maniere şi balet”...

Majoritatea dintre studenţii mei sunt fete; procentul ar fi cam de 85% faţă de 15% băieţi – şi asta în cel mai bun caz. În schimb, facultăţile cu profil tehnic propun varianta răsturnată a acestor procente, acolo numărul băieţilor fiind dominant, în spiritul vechii tradiţii care spune că ingineria este „o profesie pentru bărbaţii adevăraţi.”

Chiar şi paginile dedicate traducerii pe reţelele sociale, sau blogurile şi site-urile tematice demonstrează că interesul femeilor faţă de acest domeniu este cu mult mai mare decât cel al bărbaţilor.

Totuşi, transferul actual de interes, dinspre traducerea literară către traducerea specializată a dus, în ultimii ani, la creşterea numărului tinerilor care aleg să se dedice acestei profesii considerate mai degrabă „feminine.” Mulţi dintre privitorii „de pe margine” pun semnul de egalitate între „specializare” şi „tehnică”. Din nou, un clişeu care trebuie contrazis ferm, căci specializarea implică o pregătire extrem de asiduă, individuală a traducătorului în domenii diferite, dar de mare importantă în lumea atât de complexă a zilelor noastre – de la cel juridic la cel medical, financiar-bancar, economic (cu toate sub-domeniile incluse de acesta) şi, în sfârşit, la cel tehnic. În condiţiile de dezvoltare de astăzi, nimeni nu le poate cuprinde pe toate - de unde şi ideea de "specializare" pe unul sau cel mult două dintre aceste domenii.

Mi-am propus să vorbesc şi despre specializarea traducătorilor şi importanţa acestui curent în momentul de faţă, dar o voi face într-o postare viitoare. Deocamdată, hai să vedem care sunt presupusele elemente care motivează, aparent, preferinţa părţii feminine a planetei pentru munca de traducător.

1. Se spune despre noi că avem mai multă răbdare – aşadar, efortul de a descoperi varianta „perfectă” pentru un text-sursă este garantat, în mai mare măsură, de către un traducător-femeie.

2. Se spune, de asemenea, că avem un grad mai mare de creativitate – astfel încât o traducere realizată de o femeie are o mai mare bogăţie de sensuri decât aceea mult mai „plată” realizată de un bărbat;

3. Se mai spune că, fiind o muncă „liniştită” desfăşurată adesea în spaţiul propriei camere, traducerea i-ar priva pe bărbaţi de spaţiul public, social, în care ei se simt cel mai bine...

Şi totuşi, cel puţin în România, cei mai mari traducători ai lui Shakespeare sunt bărbaţi – îi voi numi doar pe „clasicii” Leon Leviţki, Dan Duţescu sau, în zilele nostre, colegul meu de generaţie George Volceanov. Andrei Bantaş este considerat şi astăzi un „guru” al traducerii şi mulţi dintre cei care se pregătesc pentru această meserie savurează, pe deplin justificat, cărţile sale de teoria traducerii. Adrian G. Săhlean, traducător român rezident în Statele Unite este considerat, la ora actuală, cel mai bun traducător modern al poeziilor lui Eminescu în spaţiul de limbă engleză. Despre acesta din urmă am aflat, dintr-o carte publicată recent, că a dedicat trei ani din viaţă traducerii „Luceafărului”... ceea ce contrazice clar teoria „răbdării feminine”... Iar exemplele ar putea continua.

Poate că unul dintre motivele pentru care traducerea este un domeniu preferat de femei este că avem de-a face cu o meserie frumoasă şi care aduce multe satisfacţii. Nici vorbă să ne priveze de spaţiul social – iar constanţa organizării de evenimente tematice şi faptul că se creează tot mai multe spaţii de relaţionare şi colaborare demonstrează din plin acest lucru.

În plus, femeile îşi asumă rolul de mediator cultural şi lingvistic cu mult profesionalism, dar şi cu naturaleţe. Mai mult decât oricând, în ultimele decenii femeia-traducător a demonstrat că are talent, dar şi capacitatea de a se adapta rapid la modernizarea profundă a formelor de comunicare şi a noilor tehnologii. Să ne bucură, deci, de şansa pe care o avem, indiferent de comentariile din tribune.

#studiidegen #specializare #feminin #mediator